Azi e ziua Hai România!

Suporterii nationaleiChiar nu se mai poate abține nimeni în țara asta? Nici măcar 3-4 zile?
Ok, sunt șanse extrem de mici să ne calificăm, dar de ce să nu susținem echipa națională?

Și ca să putem pleca de la un punct comun hai să facem o analiză corectă asupra noastră, a fiecăruia dintre noi.

Câți dintre voi, ăia care îi criticați pe Marica, Pițurcă, Torje etc., sunteți Messi, Ferguson, Ribery etc. în meseria pe care o practicați?

Eu sincer vă spun că nu sunt un Messi în meseria mea. Încerc să ajung acolo, dar sunt încă foarte departe de momentul acela. Și nici măcar nu știu dacă o să ajung vreodată acolo. Cert e că încerc.

Și pot să vă garantez că cei care țin la mine sunt alături de mine în orice moment și mai sunt convins că o să fie 100% alături de mine, o să se implice și o să facă și o coregrafie dacă e nevoie în cazul în care o să am vreodată șansa să joc un baraj cu vreun grec sau orice alt om de pe pământ pentru a mă califica la Mondialul meseriei mele.
Oricât de slab sau bun am fost sau sunt, oamenii ăia au fost, sunt și vor fi alături de mine. Detaliile nu contează aici.

Și mai sunt convins că și jucătorii noștri slabi, ca și mine, încearcă același lucru.
Aștia sunt ei, dar sunt ai noștri. Ar trebui să îi susținem până la capăt. Putem face câte analize și discuții vreți după.

După meciul tur de la Pireu mai tot poporul ăsta, în marea lui majoritate susținător al singurei echipe care nu îmi place, s-a apucat să arunce cu noroi în echipa națională și antrenor.
Lucru normal pentru noi. Asta e rețeta clasică după orice înfrângere.
Am văzut-o de atâtea ori că m-am săturtat.

Și întreb și eu: Pe bune?

Nu putem să ne abținem până după meciul retur? Chiar au intrat zilele în sac? Nu sunt aceeași jucători și același antrenor ca la meciul cu Ungaria?

Cum naiba se face că oriunde te uitai înainte de meciul de la Pireu vedeai numai patrioți și susținători ai naționalei, iar la 3 zile distanță nu mai e niciunul?
Ba chiar mai mult. Azi văd numai înjurători de serviciu, pricepuți în ale fotbalului, critici de 2 lei jumătate.

Avem probleme mari. Da, asta e clar, am scris câteva rânduri despre asta și în postarea anterioară, dar de ce să nu îi susținem pe cei care sunt acum în fața unei mari performanțe? Așa slabi cum sunt ei. Problemele astea nu au apărut după meciul tur, sunt de ani de zile și o să mai fie încă mult timp de aici înainte.

Vă lăudați că vă place fotbalul, că susțineți patrioți, că susțineți echipa națională, dar cum se reflectă asta în realitate?

E doar un circ de doi lei:

Când vreo echipă de fotbal din România câștigă ceva insignifiant(echipa de care ziceam la început, Unirea Urziceni, Naționala sau orice altă echipă care vă vine în minte) sunt cel puțin 15 milioane de găini „înflăcărate” după ea, ca oligofrenii ăștia din video-ul sau imaginea de mai jos:

suporteri stOAIA

În `94, într-o zi de luni pe la 3 noaptea, aproape tot poporul ăsta a ieșit în stradă să sărbătorească cea ce poate fi numită cea mai mare victorie a naționalei noastre de fotbal:

Dacă îi întrebai pe ăia dacă sunt patrioți sau dacă susțin echipa națională, toți, dar absolut toți, s-ar fi exprimat ca oligofrenii de mai sus.

Când o echipă pierde sau trece prin perioade negre(aici sunt totuși câteva excepții), nimeni nu o mai susține, ba chiar încep să și înjure sau să o ia în derâdere. Că așa am fost noi românii de-a lungul istoriei noastre și încă mai suntem: proști și fuduli.

Când naționala nu are rezultate vezi pe stadion mai puțini PATRIHOȚI de-ăștia decât sunt la meciurile lui Dinamo cu Săgeata Năvodari sau FC Botoșani.

Dacă întrebi azi pe stradă orice român care se uită la fotbal dacă e patriot sau susținător al naționalei 99% o să îți zică că da.

Dacă te uiti însă la meciurile naționalei vezi lucrurile altfel.

De exemplu acum ceva timp, nu foarte mult, am jucat un meci cu Belgia, o națională cu jucători ca Eden Hazard, Vincent Kompany, Lukaku, Radja Nainggolan, Marouane Fellaini, Thibaut Courtois, Daniel van Buyten, Axel Witsel, Jan Vertonghen, Kevin De Bruyne, Kevin Mirallas, Moussa Dembele sau Steven Defour, mult peste ce avem noi. S-au prezentat la un meci jucat pe cel mai modern stadion al țării doar 5.000 de oameni.

E adevărat că naționala noastră e în chinuri de ceva vreme, dar hai să vă reamintesc câteva informații ajutătoare pe care sunt convis că le știți și voi:
– Nu am fost niciodată o mare națională. Ne-am calificat la puține campionate mondiale sau europene de-a lungul istoriei noastre, iar cea mai mare performanță a noastră e un sfert de finală jucat în 94. Meci pierdut în fața unora care practică și au performanțe în sporturi de iarnă, nu pe terenul de fotbal.
– Fotbalul nostru suferă de multă vreme. Criza nu a apărut imediat după meciul cu Grecia de la Pireu.
– E suficient să te uiți la ce jucători avem noi azi la națională, pe unde joacă ei, ce performanțe au și îți poți da seama cam care-i valoarea noastră.

Chiar trebuie să fie așa?
De ce să fim mereu proști și fuduli?
De ce să nu îi susținem pe cei la care ținem? Chiar dacă nu sunt ei cei mai frumoși și cei mai deștepți. Nici noi, suporterii naționalei, nu suntem cei mai buni în cea ce facem.

Ar fi bine să putem să ne reamintim înante de a-i critica pe ei că nici noi, în meseriile noastre, nu suntem un Messi sau un Mourinho.
Dacă am fi țara asta nu ar fi unde e azi, dar asta e altă discuție.

Leave a Reply